„Craiova, my love!” Marius Mitran scrie cronica unei victorii anunțate cu CFR Cluj: “De ziua lui Amza, istoria nu se repetă!”

Undeva, deasupra a tot și a toate a stat amintirea. Amintirea celor patru turnuri care-l cer pe al 5-lea, de 35 de ani.

Marius Mitran și cronica unui meci jucat pe 6 aprilie, ziua în care Știința a ținut piept Benficăi

Amintirea zilei lui Amza Pellea și a nopții de la Lisabona, când, fără Balaci și Ștefănescu, a fost Benfica-Universitatea 0-0. 6 aprilie 1983. În dimineața următoare, Eugen Barbu a publicat celebrul său text, “M-ai învins, Rodioane!”, cutremurat de tot ceea ce făcuse Cămătaru pe gazonul de pe “Da Luz”. Istoria însă rămâne acolo, nu se repetă! Sau, poate că da. La Craiova nu se știe niciodată. Mult timp, cu CFR Cluj, luni seară, același 0-0, ori poate altul, într-o altă zi de 6 aprilie, ca o repetiție.

Cândva, Apogeul, acum-Reconstituirea. Pentru că meciul de pe “Oblemenco” nu mi s-a părut a fi altceva decât o reconstituire a ambițiilor Craiovei, mereu, în anii din urmă, cu gândul la titlul pierdut în fața CFR-ului, mereu revoltată, mereu împotriva unui destin, mereu capacitată să creadă că acum, de data asta, chiar se va putea! Mereu împotriva tuturor și, uneori, chiar împotriva sieși! Aproape de zidul din spate, acum are în față iar pe CFR Cluj.

Universitatea Craiova – CFR Cluj și istoria care nu se mai repetă

Fără Bancu, suspendat și cu Baiaram ținut pe banca de rezerve, Știința începe ușor aplecată spre dreapta, acolo unde Mora driblează, forțează și crede! Îl ajută Matei, întotdeauna, îi asigură retragerea Romanchuk. Dincolo, în stânga, urcă stingher Florin Ștefan, coboară când Etim, când Assad. Dar același Florin Ștefan nu renunță și va fi, în curând, pistonul de aur al întregului mecanism.

CFR are nerv și nervi. Stă bine în propria jumătate și așteaptă. Tot așteptând însă, Keita și Huja fac rost de două “galbene” în primele 20 de minute, Pancu e mereu în tușă țipând, vede că ai lui însă strâng cu greu lanțul care să oprească într-un fel caruselul condus de Anzor și Cicâldău. Alunecă Assad la o pasă a lui Cic (25), imediat Biliboc nu prinde colțul lung (26), Pancu se crizează la un aut indicat aiurea și vede galben și el (28), iar Anzor zdruncină stadionul, sufletul oltenilor și bara transversală, cu un șut de la 30 de metri, împins acolo de degetele lui Popa! (41).

19.754 de oameni respiră greu! E cifra oficială la o stare de spirit neoficială care împinge cu toată forța speranța! Cicâldău trăsese colosal și el, mai devreme, primul șut pe poartă (37), scos greu de Popa de la rădăcina barei. Repriza se încheie cu Popescu apărând magistral golul de 0-1 pregătit de Cordea! 0-0 la pauză. Istoria se repetă? Și dacă nu, ce va fi? Și dacă da?

Nu, nu se repetă istoria de demult! Ci cea care spune că, în acest sezon, Craiova a trecut de CFR și în campionat și în Cupă, oriunde, oricând…Asta pentru că, după doar 10 minute, Florin Ștefan centrează pe jos, apărarea clujenilor respinge undeva la 25 de metri, până la Anzor, care preia și trimite a doua rachetă, sol-sol de data asta, și stadionul explodează: 1-0!

20.000 de olteni știu că ziua lui Amza Pellea nu poate fi, de fapt, decât ziua lor!

Peste alte cinci minute, Mora centrează perfect, lung, luuung, luuung, iar mingea plutește până la joncțiunea cu capul lui Asaad: 2-0! 20. 000 de oameni știu că ziua lui Amza nu poate fi, de fapt, decât ziua lor! Coelho îi scoate imediat pe autorii golurilor, Anzor și Assad, plus pe Etim, și-i trimite în teren pe Baiaram, Nsimba și Băluță. Apoi Florin Ștefan ratează de două ori ( 67 și 70) în fața lui Popa, magistral, Pancu schimbă și el, dar meciul e jucat, parafat și împachetat de Coelho, cadou de Paște pentru Oltenia care-l admiră enorm și care, de luna următoare, e pregătită să-l iubească pe viață!

Golul “iepurașului” David Matei, din ofsaid milimetric, e neacordat, Baiaram pune o pasă prea lungă pentru Nsimba, Popa greșește, dar Teles, intrat și el în locul lui Cicâldău (85), se grăbește, iar totul se termină cu un mesaj de la oamenii de acolo, către băieții din teren și din amintirea a ceea ce s-ar putea întâmpla peste 7 etape! Băsceanu prinde și el cinci minute, destul ca, din Peluza Nord să primească și el reverența istoriei păstrată de acei băieți care nu au cedat niciodată și au crezut întotdeauna. Unul dintre ei, cu ambii lui băieți acolo, îmi scrie pe Whatsapp și ecranul telefonului se luminează precum cerul spre Dunăre, în noapte: “Craiova, my love!”.